Plângerea inventată și autoacuzarea

Simularea

Comite fapta cine anunță autorității o infracțiune știind că nu a fost comisă, ori simulează urmele unei infracțiuni astfel încât să se pornească o procedură. Nu este necesar să se acuze pe cineva: este suficientă punerea în mișcare a aparatului judiciar.

• Furtul declarat fals pentru a obține despăgubirea, care adaugă și tentativa de înșelăciune.
• Documentul declarat pierdut sau furat, când în realitate a fost cedat altcuiva.
• Vehiculul declarat furat, ipoteză frecventă și ușor de verificat.
• Simularea urmelor, care agravează poziția.

Al doilea punct este cel care prinde cele mai multe persoane fără intenție criminală: se declară pierdut un document dat altcuiva, iar când acel document apare într-un alt dosar, plângerea inițială se întoarce împotriva celui care a depus-o.

Autoacuzarea

Cine se declară autorul unei infracțiuni comise de altcineva, în fața autorității, comite o infracțiune autonomă. Ipoteza clasică este a celui care își asumă o încălcare rutieră ori o faptă pentru a proteja o rudă.

Există o cauză de nepedepsire pentru cine a fost constrâns de necesitatea de a salva o rudă apropiată de o gravă și inevitabilă daună în libertate ori în onoare — aceeași care operează în materia favorizării. Nu se aplică automat și trebuie invocată, cum se arată în ghidul despre mărturie și favorizare.

Ce se poate face după

Retractarea spontană, făcută înainte ca autoritatea să descopere singură realitatea, are o greutate considerabilă. Cu cât mai devreme, cu atât mai mult: o corectare făcută în aceeași zi are un efect complet diferit de una făcută după luni de investigații inutile.

Întrebări frecvente

Dacă se întâmplă acum

Dacă o declarație trebuie corectată, ordinea și momentul contează mai mult decât conținutul. Primul contact este gratuit și confidențial.