Ordinul european de protecție
Directiva 2011/99/UE permite extinderea efectelor unei măsuri de protecție dintr-un stat membru în altul, acolo unde persoana protejată se mută sau intenționează să se mute. Italia a transpus-o prin decretul legislativ 11 februarie 2015, nr. 9.
Problema pe care o rezolvă
O interdicție de apropiere dispusă de o instanță italiană produce efecte în Italia. Dacă persoana protejată se mută în România, măsura nu o urmează automat: fără un instrument dedicat, protecția s-ar opri la frontieră exact în momentul în care persoana este mai vulnerabilă.
Ordinul european de protecție rezolvă acest gol. Nu creează o măsură nouă, ci extinde efectele uneia existente, cerând statului de destinație să adopte o măsură echivalentă potrivit propriei legislații.
Cine îl cere și cum
În Italia ordinul se emite prin ordonanță, la cererea persoanei protejate sau a reprezentantului ei legal, de către judecătorul care a dispus măsura de protecție. Nu se emite din oficiu: cererea este necesară.
Condiția prealabilă este existența unei măsuri de protecție care impune persoanei periculoase una dintre interdicțiile prevăzute de directivă — interzicerea frecventării anumitor locuri, a apropierii, sau a contactului.
Ce face statul de destinație
- Adoptă o măsură echivalentă conform propriei legislații: nu copiază formularea străină.
- Informează persoana care determină pericolul despre măsura adoptată și despre consecințele încălcării.
- Nu reexaminează fondul deciziei inițiale.
- Comunică statului emitent orice încălcare constatată.
Echivalența nu înseamnă identitate. Conținutul concret al interdicției poate diferi, iar acest lucru contează: o formulare vagă în ordinul de origine se traduce într-o măsură la fel de vagă, greu de aplicat.
Latura civilă
Instrumentul descris privește măsurile adoptate în materie penală. Pentru măsurile de protecție dispuse în materie civilă există un regulament european distinct, care funcționează pe un mecanism diferit, cu certificat și fără procedură de recunoaștere. Alegerea căii depinde de natura măsurii de origine, nu de preferință.
Din partea cealaltă
Pentru cel supus măsurii, extinderea are consecințe concrete: încălcarea în statul de destinație atrage reacția autorității locale. Contestarea se poartă în principiu în statul care a dispus măsura originară, ceea ce face esențială alegerea de domiciliu corectă.
Întrebări frecvente
Măsura obținută în Italia mă protejează și acasă?
Nu automat. Trebuie cerut un ordin european de protecție, care determină adoptarea unei măsuri echivalente în statul de destinație. În Italia ordinul se emite prin ordonanță, la cererea persoanei protejate sau a reprezentantului ei legal, de către judecătorul care a dispus măsura de protecție.
Cine poate cere emiterea?
Persoana protejată sau reprezentantul ei legal. Judecătorul nu procedează din oficiu. Dacă persoana protejată se mută în România, măsura nu o urmează automat: fără un instrument dedicat, protecția s-ar opri la frontieră exact în momentul în care persoana este mai vulnerabilă.
Măsura va fi identică?
Nu neapărat. Statul de destinație adoptă o măsură echivalentă potrivit propriei legislații. Nu creează o măsură nouă, ci extinde efectele uneia existente, cerând statului de destinație să adopte o măsură echivalentă potrivit propriei legislații. Ordinul european de protecție rezolvă acest gol.
Sunt persoana supusă interdicției. Ce se schimbă?
Interdicția devine aplicabilă și în celălalt stat, iar încălcarea produce consecințe acolo. Contestarea rămâne, ca regulă, în statul de origine. Pentru cel supus măsurii, extinderea are consecințe concrete: încălcarea în statul de destinație atrage reacția autorității locale. Directiva 2011/99/UE permite extinderea efectelor unei măsuri de protecție dintr-un stat membru în altul, acolo unde persoana protejată se mută sau intenționează să se mute.
Dacă se întâmplă acum
Cererea se poate depune înainte de mutare, nu doar după. Primul contact este gratuit și confidențial.