Copilul dus în altă țară fără acord
Articolul 574-bis pedepsește cu închisoare de la unu la patru ani pe cel care sustrage un minor părintelui care exercită responsabilitatea părintească, ducându-l sau reținându-l în străinătate. Alături de procesul penal curge o procedură civilă de returnare, cu termene proprii și mult mai scurte.
Ducere și reținere
Norma acoperă două conduite alternative. Ducerea: copilul este scos din țară fără acordul celuilalt părinte. Reținerea: plecarea a fost licită — o vacanță, o vizită la bunici — dar copilul nu mai este adus înapoi la termenul convenit. A doua ipoteză este cea mai frecventă între Italia și România.
Dacă minorul a împlinit paisprezece ani și consimte, pedeapsa scade la închisoare de la șase luni la trei ani. Când fapta este comisă de un părinte în dauna propriului copil, condamnarea atrage suspendarea din exercițiul responsabilității părintești.
Unde se judecă
Competența teritorială se stabilește la locul reședinței obișnuite a minorului în momentul transferului sau al reținerii, pentru că acolo se produce ofensa: împiedicarea celuilalt părinte de a-și exercita prerogativele. Casația, secția VI, a confirmat acest criteriu cu sentința nr. 16940 din 7 februarie 2024.
Reședința obișnuită nu coincide cu reședința declarată. Se dovedește cu școala, medicul pediatru, activitățile, cercul de relații. Este primul lucru de documentat, indiferent de partea pe care vă aflați.
Procedura civilă de returnare
Convenția de la Haga din 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale de copii, la care sunt parte atât Italia cât și România, prevede o procedură de returnare rapidă, gestionată prin autorități centrale. Între state membre ale Uniunii, ea este completată de regulamentul european în materie matrimonială și de responsabilitate părintească.
- Nu decide cine are dreptate pe fond: restabilește situația anterioară, lăsând fondul instanței competente.
- Are termene scurte, gândite pentru săptămâni, nu ani.
- Cunoaște excepții limitate, printre care riscul grav pentru copil și opoziția unui minor suficient de matur.
- Curge independent de procesul penal: una nu o suspendă pe cealaltă.
Ce se face în primele zile
Cererea de returnare se depune la autoritatea centrală, fără a aștepta rezultatul penalului. În paralel, se fixează probele privind reședința obișnuită și conținutul acordurilor dintre părinți — mesaje, bilete, autorizații de călătorie.
Întrebări frecvente
Copilul a plecat legal, în vacanță.
Dacă nu a fost adus înapoi la termen, conduita de reținere în străinătate este ea însăși suficientă pentru infracțiune. Reținerea: plecarea a fost licită — o vacanță, o vizită la bunici — dar copilul nu mai este adus înapoi la termenul convenit.
Am dreptul exclusiv de custodie.
Nu exclude infracțiunea dacă celălalt părinte exercită oricum responsabilitatea părintească. Titlul de custodie trebuie citit în conținutul lui concret. Articolul 574-bis pedepsește cu închisoare de la unu la patru ani pe cel care sustrage un minor părintelui care exercită responsabilitatea părintească, ducându-l sau reținându-l în străinătate.
Cât durează procedura de returnare?
Este concepută pentru săptămâni. Durata reală depinde de cât de repede este sesizată autoritatea centrală și de excepțiile invocate. Cererea de returnare se depune la autoritatea centrală, fără a aștepta rezultatul penalului. Are termene scurte, gândite pentru săptămâni, nu ani.
Copilul are cincisprezece ani și vrea să rămână.
Consimțământul unui minor peste paisprezece ani reduce pedeapsa și poate fi relevant și în procedura civilă, dar nu închide automat nici una dintre cele două căi. Dacă minorul a împlinit paisprezece ani și consimte, pedeapsa scade la închisoare de la șase luni la trei ani.
Dacă se întâmplă acum
În aceste dosare, întârzierea lucrează împotriva părintelui rămas: cu cât copilul se integrează mai mult în noul loc, cu atât returnarea devine mai grea. Primul contact este gratuit și confidențial.